Orice poezie deseneaza un cadru, orice cadru are poezia sa, cum ar fi ca fiecare poezie sa aiba fotografia sa ?
Come, said my soul,
Such verses for my body let us write, (For we are One),
That should I after death invisibly return,
Or, long, long hence, in other spheres,
There to some group of mates the chants resuming,
(Tallying Earth’s soil, trees, winds, tumultous waves,)
Ever with pleas’d smile I may keep on
Ever and ever to the verses owning – as, first, I here and now,
Signing for soul and body, set them to my name,
Frumoasă eşti, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară…
Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele…
Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Şi singură ca mine…
Cantec de George Toparceanu
Nu-mi pasă dacă soarta mea pe pământ
Puţin din Pământ a avut
Si dacă ani de iubire s-au frânt
In ura unui minut:
Si nici mă plâng dacă cei dezolaţi,
Dragă, sunt mai fericiţi decât mine,
Ci că TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecător prin destine
Pentru* de Edgar Allan Poe
“Alunga, zise, indoieli amare
si orice spaima sa tanjeasca moarta.
Noi am ajuns lacasul trist in care vedea-vei umbre ce-n canon
se-aduna, caci si-au pierdut lumina mintii-aoare.”
Zambind apoi ma prinse bland de mana si daruindu-mi noi
puteri sa mai, ma duse-n lumea tainelor stapana. [...]
Dante Aligheri – Divina Comedie – Infernul – Cantul III
Hai frunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit.
Ieri iubita mea mi-a spus tarziu:
Vezi tu codrul cel vesnic viu,
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi.
Codrul verde si adanc era
Si-avea umbra de catifea
Si-n tot codrul sub cerul clar,
O galbena frunza doar.
Hai frunza galbena,
Ai glasul tau,
Hai frunza galbena,
Ca visul rau.
Pentru galbenul ei noroc
Nu vazu pe pamant alt loc
Decat inima mea razand
Si-n ea ma lovi cazand.
