Nonadam Photography

…Statea pe marginea patului si se uita prin ferastra cu giurgiuvele de lemn cum afara se zareau in lumina felinarului, picaturile ploii. Cerul isi varsa povara peste lume, si el se simtea la fel, doar ca povara sa o tinea inchisa in el.

Din cand in cand tunetul de afara il smulgea incet din ghearele amintirilor, tresarind, si apoi urmat de un clipit fugea inapoi, in lumea unde mai avea zambet, in gandurile sale alb-negru. In mana tinea o fotografie ce fusese mototolita iar apoi indreptata. Mana sa urmarea marginea dantelata a fotografiei cu o miscare inceata, aproape hipnotica. Era o fotografie alb-negru in care, cu eforturi mari de imaginatie puteai zari un cuplu, dupa postura lor, pareau fericiti.

Fotografia fusese facuta cu foarte multi ani in urma cu un aparat rusesc, si acum isi mai aduce aminte de el, un Smena 8M, il primise cadou de ziua lui. Fusese probabil cel mai important cadou primit de la ea. Toate fotografiile facute cu acel aparat aveau o energie extraordinara, erau binecuvantate cu iubire. De fiecare data cand facea o fotografie isi zicea, “nici nu are cum sa nu iasa o fotografie buna cand sunt facute cu dragoste”.

Acum nici nu mai stie pe unde zace acel aparat, l-a cautat odata, insa fara nici un rezultat.

Un fulger, inunda camera ca un blitz, proiectand pe peretele opus ferestrei umbra sa, umbra unui  “jumatate de om” asa cum isi spunea. Ramasese doar jumatate din ceea ce fusese, lumea se injumatatise si ea de cand isi pierdu sufletul, de cand ea pleca intr-o lume necunoscuta. Din amintirea ei nu a ramas decat aceea fotografie, ce o tinea in mana, si aceea o amintire alb-negru.

———————

Randurile de mai sus fac parte dintr-un proiect in care vreau sa ma implic ceva mai mult, incerc sa revin la ceea ce in liceu a fost dragoste mare, scrisul. De aceasta data voi incerca sa fac un mix intre cele doua pasiuni ale mele, fotografia si scrisul. Voi incerca sa scriu proza in care fotografia sa fie laitmotivul. Daca aveti opiniii despre ce am scris va rog sa imi comunicati, orice critica imi este de ajutor.

Alexandru Pavel